In limba engleza sau in limba romana?

2009-11-02T18:46:00.000-08:00

Am dat peste o traducere a basmului "Tinerete fara batrinete..." in limba engleza, pe site-ul Observatorului Cultural. De admirat efortului traducatoarei, Jean Harris, o scriitoare americana care se pare ca traieste de ceva timp in Romania (fapt de admirat in sine). Am sa citez numai inceputul basmului - plasarea in illo tempore cu acea formulare alambicata si ermetica, legata atat de profund de limba romana:

It happened once as never before-y, ‘cause if it couldn’t be true, it wouldn’t make a story about the time when the poplar tree made berries and the willow tree broke out in cherries, when bears began to brawl with their tails, and wolf and lamb, unfurling their sails, threw arms around each other’s necks and kissed each other with brotherly pecks, when flees put on horseshoes boldly-- ninety-nine iron weights on one leg only-- then jumped right up to the sky in its glories, and they only did it to bring us stories:
About the time when flies wrote themselves on the wall,
And he’s a big liar who doesn’t believe this at all.

Si acum originalul:

A fost odata ca niciodata;ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti;
De cand se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.

Traducerea are in mod cert farmecul ei si este, probabil, excelenta in masura in care poate sa fie, dar limba romana pare sa ofere, pe langa frumusetea data de o muzicalitate oarecum imanenta, temeiuri mult mai subtile pentru deschideri filosofice imposibile in limba engleza Personal, cred ca limba da seama de poporul care o vorbeste, este istoria lui nescrisa, este memoria colectiva.

Ora lanti sau despre nebunie

2009-07-17T17:50:00.000-07:00

Cartea lui Daneliuc, scrisa intr-un ritm alert si condensat – reflex, probabil, al scenaristului sau regizorului – poate fi citita in mai multe registre.

La un prim nivel e o poza a societatii romanesti post-decembriste, descrisa cu mult umor, in tuse ironice, fara a aluneca insa in sarcasm. Fiecare “personaj” este reprezentat – politicianul, doctorul, pacientul, artistul, omul de afaceri.

Cartea expune apoi, intr-un alt registru, o pseudo-teorie a timpului si a existentei, cu reale deschideri filosofice. In osteneala de a percepe si intelege evenimentele, oamenii creeaza timpul, care pune distante inteligibile intre evenimente care s-au intamplat deja. Se apropie, in acest fel, de viziunea eminesciana: „Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi".

Nu in cele din urma, cartea este o meditatie asupra nebuniei. Daca la Bergman (in „Through a glass darkly”) exista o componenta religioasa, nebunia fiind privita ca o alterare a fiintei in contact cu divinitatea, la Daneliuc nebunia e izvorata din alienare, din incetarea intelegerii lumii. In momentul cind nu mai e nimc de inteles, timpul se opreste. Ca si la Bergman, momentul „innebunirii” este de o uriasa forta plastica: lumile se „oglindesc” una in cealalta iar personajul, suspendat intre ele, alege; acolo, alege sa treaca dincolo pentru ca este chemat; aici, trece dincolo din cauza pierderii punctului de referinta.

Raftul Meu

In limba engleza sau in limba romana?

Ora lanti sau despre nebunie